Razele crepusculare

Unii platiști consideră razele crepusculare ca dovada că Soarele nu este departe. În mintea lor, Soarele se află la aproximativ 5000 de km deasupra noastră. În realitate, distanța reală până la Soare este de ± 150 milioane km.

Razele crepusculare sunt un efect de perspectivă. Razele solare sunt practic paralele. Ele par divergente din cauza perspectivei. La fel ca și căile ferate care par să convergă într-un punct, când de fapt știm sigur că sunt paralele. Iluzia unor raze solare divergente se întâmplă probabil pentru că nu le-am văzut niciodată dintr-un punct de observație diferit, spre deosebire de căile ferate.

Continuă lectura „Razele crepusculare”

Rotația ciclonului: direcția în care se rotește un ciclon sau un uragan

Un ciclon sau un uragan se rotește într-o direcție diferită în funcție de emisfera în care apare. Un ciclon se rotește în sens invers acelor de ceasornic în emisfera nordică (sens antiorar) și în sensul acelor de ceasornic în emisfera sudică (sens orar).

Fenomenul se întâmplă din cauza efectului Coriolis, care la rândul său apare deoarece Pământul este sferic și rotativ.

Continuă lectura „Rotația ciclonului: direcția în care se rotește un ciclon sau un uragan”

Orientarea Lunii

Luna arată practic identică de oriunde te-ai afla pe Pământ, deoarece Luna este foarte departe față de distanța dintre observatorii de pe Pământ. Cu toate acestea, orientarea sa este diferită atunci când este observată din diferitele locații de pe glob. Motivul este că Pământul este o sferă: diferiții observatori nu sunt pe același plan și au ei înșiși orientări diferite.

Unii platiști au dificultăți de orientare în spațiu și consideră diferența de orientare a Lunii ca „dovadă” a unui Pământ plat. Total greșit. Dacă în modelul lor Luna este aproape, ar trebui să putem vedea o față diferită a lunii în funcție de locația de pe Pământ în care ne aflăm. Dar clar nu o facem.

Continuă lectura „Orientarea Lunii”

Planeta Neptun și legea gravitației universale a lui Newton

Spre deosebire de alte planete care au fost găsite prin observare, Neptun a fost găsit prin predicții matematice care implică legea gravitației universale a lui Newton.

În 1821, Alexis Bouvard a calculat poziția orbitală a planetei Uranus folosind legea mișcării și gravitației lui Newton. Dar, conform observației reale, orbita a fost ușor diferită de poziția așteptată, determinându-l pe Bouvard să prezică existența unui corp ceresc necunoscut care perturbă orbita lui Uranus.

Continuă lectura „Planeta Neptun și legea gravitației universale a lui Newton”

Oamenii sunt ființe sociale și știința este un proces social

Oamenii sunt ființe sociale. Depindem unul de celălalt; nu tot ce trebuie să facem poate fi făcut de noi înșine. Nu producem fiecare aliment pe care îl mâncăm zilnic și același lucru se aplică practic tuturor celorlalte aspecte ale vieții noastre.

Auzim adesea platiștii întrebându-ne dacă am cercetat singuri toate lucrurile pe care le afirmăm. Dacă nu le-am cercetat noi personal, ci ne bazăm doar pe informații de la terți, atunci – conform acestora – nu ar trebui să acceptăm informațiile. Este doar modul lor de a submina societatea și de a ne deconecta de restul societății.

Continuă lectura „Oamenii sunt ființe sociale și știința este un proces social”

Sextantul: determinarea latitudinii cu ajutorul poziției stelelor

Cu mult înainte de apariția GPS-ului, navigatorii foloseau un dispozitiv numit „sextant” pentru a determina unghiul unui corp ceresc. Din aceste date,  latitudinea locației lor curente poate fi determinată.

Acest lucru este posibil numai dacă Pământul este sferic. În emisfera nordică, navigatorii foloseau de obicei steaua Polaris. Folosind un sextant, au măsurat unghiul dintre Polaris și orizont. Unghiul este foarte aproape de latitudinea poziției lor actuale.

Continuă lectura „Sextantul: determinarea latitudinii cu ajutorul poziției stelelor”

Traseul stelelor: dovezi că Pământul este o sferă și se rotește în jurul axei sale

În emisfera nordică, dacă privim cerul spre nord, putem observa stelele care se rotesc în sens antiorar sau invers acelor de ceasornic în jurul unui punct. Această axă de rotație nu este vizibilă de la observatorii din emisfera sudică.

Pe de altă parte, în emisfera sudică, dacă privim cerul spre sud, putem observa că stelele se rotesc în direcția opusă. În schimb, această axă de rotație nu este vizibilă de la observatorii din emisfera nordică.

Continuă lectura „Traseul stelelor: dovezi că Pământul este o sferă și se rotește în jurul axei sale”

Google Maps, GPS și semnalul celular

Google Maps și alte aplicații similare utilizează navigația prin satelit – de exemplu GPS – pentru a determina locația dispozitivului. Aplicațiile utilizează, de asemenea, date celulare sau alte conexiuni de date pentru a obține harți și trasee, care nu fac parte din GPS sau sistemului de navigație prin satelit.

Câțiva platiști au observat că Google Maps nu funcționează pe deplin atunci când semnalul celular nu este disponibil. Aceștia au ajuns la concluzia că semnalele GPS sunt transmise de turnuri celulare, nu de sateliți. În realitate, Google Maps nu este GPS. Aplicația folosește GPS – și alte sisteme de sateliți – pentru a determina locația utilizatorului. Hărțile și datele de traseu din aplicații nu fac parte din GPS.

Continuă lectura „Google Maps, GPS și semnalul celular”

Apusul la Burj Khalifa

Având înălțimea totală de aproximativ 830m, Burj Khalifa este cea mai înaltă clădire din lume. Este atât de înaltă încât putem observa apusul de la baza clădirii, apoi dacă ne grăbim spre etajele superioare, putem urmări același apus pentru a doua oară în aceeași zi.

Acest fenomen se poate întâmpla numai dacă Pământul este o sferă. Având o poziție mai înaltă, vom observa apusul soarelui mai târziu decât atunci când suntem mai aproape de sol.

Continuă lectura „Apusul la Burj Khalifa”

Polaris – Steaua Nordului

Pentru majoritatea platiștilor, Pământul este staționar. Stelele sunt surse de lumină atașate firmamentului (dintr-un motiv misterios) și se rotesc în jurul Polaris (din nou, dintr-un motiv misterios).

Cu toate acestea, aceștia trec cu vederea faptul că Polaris nu este niciodată vizibil din emisfera sudică. Și, în plus, stelele sudice se rotesc și în jurul polului ceresc sudic.

Continuă lectura „Polaris – Steaua Nordului”

Amiralul Byrd: „O zonă la fel de mare ca Statele Unite de cealaltă parte a polului sud”

Potrivit celor mai mulți platiști, continentul Antarcticii nu există. În imaginația lor, Antarctica nu este un continent, ci un zid lung de gheață care înconjoară Pământul. Fără să aibă nicio dovadă să demonstreze această ipoteză, ei caută oriunde, orice citat care le poate sustine ideea, și au dat peste acest citat al amiralului Byrd:

„Destul de ciudat, a rămas în lume astăzi, o zonă la fel de mare ca Statele Unite, care nu a fost văzută niciodată de o ființă umană. Și aceasta este dincolo de pol, de cealaltă parte a polului sud de la Little America.”

Continuă lectura „Amiralul Byrd: „O zonă la fel de mare ca Statele Unite de cealaltă parte a polului sud””

Obiectivul ochi de pește și curbura Pământului

Marea majoritate a imaginilor Pământului făcute din spațiu sunt respinse de platiști doar pentru că sunt realizate folosind obiective ochi de pește. Ei cred că orice curbură a Pământului prezentă în acele imagini este rezultatul efectului ochiului de pește și, prin urmare, nu poate fi folosită ca dovadă a curburii Pământului. Ei duc totul și mai departe și presupun că obiectivul ochi de pește este folosit în mod deliberat pentru a face ca fiecare imagine a Pământului, de la o înălțime considerabilă, să aibă o curbură vizibilă.

Aceste afirmații sunt, desigur, nefondate. În unele cazuri, putem concluziona dacă curbura este acolo, chiar și atunci când se folosește un obiectiv ochi de pește. Putem folosi această proprietate utilă a oricărui obiectiv fotografic:

O linie dreaptă va apărea dreaptă atâta timp cât intersectează punctul central al imaginii.

Continuă lectura „Obiectivul ochi de pește și curbura Pământului”

Deci, unde este curbura?

Un ochi uman poate percepe vizual curbura Pământului numai dacă ne aflăm la o înălțime considerabilă față de suprafață, înălțime ce nu poate fi încă atinsă de orice persoană în ziua de azi. Un avion comercial reprezintă cea mai înaltă poziție atinsă de majoritatea oamenilor de astăzi. La o astfel de altitudine putem percepe doar o ușoară curbură și asta numai în condiții favorabile.

Credința platiștilor este că orizontul este plat. Ei ar spune dacă nu putem vedea curbura, atunci nu există curbura și, astfel, Pământul este plat. Aceștia greșesc. Majoritatea dintre noi nu poate călători suficient de sus pentru a vedea curbura. Cel mai bun lucru pe care îl putem face în aceste zile este să zburăm la bordul unui avion comercial, care poate ajunge la o înalțime maximă de 11-15 km, ce reprezintă doar o fracțiune din raza Pământului.

Continuă lectura „Deci, unde este curbura?”

Bine ați venit pe PământulPlat.ws