Sextantul: determinarea latitudinii cu ajutorul poziției stelelor

Cu mult înainte de apariția GPS-ului, navigatorii foloseau un dispozitiv numit „sextant” pentru a determina unghiul unui corp ceresc. Din aceste date,  latitudinea locației lor curente poate fi determinată.

Acest lucru este posibil numai dacă Pământul este sferic. În emisfera nordică, navigatorii foloseau de obicei steaua Polaris. Folosind un sextant, au măsurat unghiul dintre Polaris și orizont. Unghiul este foarte aproape de latitudinea poziției lor actuale.

Continuă lectura „Sextantul: determinarea latitudinii cu ajutorul poziției stelelor”

Google Maps, GPS și semnalul celular

Google Maps și alte aplicații similare utilizează navigația prin satelit – de exemplu GPS – pentru a determina locația dispozitivului. Aplicațiile utilizează, de asemenea, date celulare sau alte conexiuni de date pentru a obține harți și trasee, care nu fac parte din GPS sau sistemului de navigație prin satelit.

Câțiva platiști au observat că Google Maps nu funcționează pe deplin atunci când semnalul celular nu este disponibil. Aceștia au ajuns la concluzia că semnalele GPS sunt transmise de turnuri celulare, nu de sateliți. În realitate, Google Maps nu este GPS. Aplicația folosește GPS – și alte sisteme de sateliți – pentru a determina locația utilizatorului. Hărțile și datele de traseu din aplicații nu fac parte din GPS.

Continuă lectura „Google Maps, GPS și semnalul celular”

Polaris – Steaua Nordului

Pentru majoritatea platiștilor, Pământul este staționar. Stelele sunt surse de lumină atașate firmamentului (dintr-un motiv misterios) și se rotesc în jurul Polaris (din nou, dintr-un motiv misterios).

Cu toate acestea, aceștia trec cu vederea faptul că Polaris nu este niciodată vizibil din emisfera sudică. Și, în plus, stelele sudice se rotesc și în jurul polului ceresc sudic.

Continuă lectura „Polaris – Steaua Nordului”